keyboard_tab Digital Market Act 2022/1925 RO

(1)   comisia poate, la cerere sau din proprie inițiativă, să reanalizeze, să modifice sau să abroge în orice moment o decizie de desemnare adoptată în temeiul articolului 3, pentru unul dintre următoarele motive:

(2)   comisia reexaminează periodic și cel puțin o dată la trei ani dacă controlorii de acces continuă să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1). Reexaminarea respectivă analizează și dacă este necesară modificarea listei serviciilor de platformă esențiale ale controlorului de acces care, în mod individual, reprezintă un punct de acces important prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (b). Aceste reexaminări nu au efect suspensiv în ceea ce privește obligațiile controlorului de acces.

Comisia examinează de asemenea, cel puțin o dată pe an, dacă noi întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale îndeplinesc condițiile respective.

În cazul în care, pe baza reexaminărilor efectuate în temeiul primului paragraf, Comisia constată că au intervenit schimbări cu privire la faptele pe care s-a bazat desemnarea întreprinderilor care furnizează servicii de platformă esențiale drept controlori de acces, aceasta adoptă o decizie prin care confirmă, modifică sau abrogă decizia de desemnare.

(3)   comisia publică și actualizează în permanență o listă a controlorilor de acces și lista serviciilor de platformă esențiale pentru care aceștia trebuie să respecte obligațiile prevăzute în capitolul III.

(1)   Controlorul de acces asigură și demonstrează respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament. Măsurile puse în aplicare de controlorul de acces pentru a asigura respectarea articolelor respective trebuie să fie eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante. Controlorul de acces se asigură că punerea în aplicare a măsurilor respective este conformă cu dreptul aplicabil, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu Directiva 2002/58/CE, cu legislația privind securitatea cibernetică, protecția consumatorilor și siguranța produselor, precum și cu cerințele privind accesibilitatea.

(2)   comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui controlor de acces în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, să inițieze o procedură în temeiul articolului 20.

Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care precizează măsurile pe care controlorului de acces în cauză trebuie să le pună în aplicare pentru a se conforma efectiv obligațiilor prevăzute la articolele 6 și 7. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în termen de șase luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

Atunci când inițiază procedura din proprie inițiativă pentru eludarea obligațiilor în temeiul articolului 13, astfel de măsuri pot viza obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

(3)   Un controlor de acces poate solicita Comisiei să se angajeze într-un proces menit să stabilească dacă măsurile pe care respectivul controlor de acces intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare pentru a asigura respectarea articolelor 6 și 7 sunt eficace pentru atingerea obiectivului obligației relevante în circumstanțele specifice în care se află controlorul de acces. Comisia are libertatea de a decide dacă să se angajeze într-un astfel de proces, cu respectarea principiilor egalității de tratament, proporționalității și bunei administrări.

În cererea sa, controlorul de acces furnizează un document justificativ pentru a explica măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare. În plus, controlorul de acces furnizează o versiune neconfidențială a documentului său justificativ, care poate fi comunicată terților în conformitate cu alineatul (6).

(4)   Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu aduc atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

(5)   În vederea adoptării deciziei menționate la alineatul (2), Comisia îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în termen de trei luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20. În cadrul constatărilor preliminare, Comisia explică măsurile pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia pentru a da curs în mod eficace constatărilor preliminare.

(6)   Pentru a le permite în mod efectiv terților interesați să prezinte observații, Comisia publică, atunci când îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în temeiul alineatului (5) sau cât mai curând posibil după acest moment, un rezumat neconfidențial al cazului și al măsurilor pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia. Comisia specifică un interval de timp rezonabil pentru transmiterea unor astfel de observații.

(7)   Atunci când precizează măsurile prevăzute la alineatul (2), Comisia se asigură că acestea sunt eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante și că sunt proporționale în circumstanțele specifice ale controlorului de acces și ale serviciului relevant.

(8)   În scopul precizării obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatele (11) și (12), Comisia evaluează, de asemenea, dacă măsurile avute în vedere sau puse în aplicare asigură faptul că nu a mai rămas niciun dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali și dacă măsurile nu îi conferă chiar ele controlorului de acces un avantaj care este disproporționat în raport cu serviciul furnizat de controlorul de acces utilizatorilor comerciali.

(9)   comisia poate decide, la cerere sau din proprie inițiativă, să redeschidă procedura prevăzută la alineatul (2) în cazul în care:

(1)   comisia poate, la cererea motivată a unui controlor de acces sau din proprie inițiativă, să adopte un act de punere în aplicare ce conține decizia sa de a exonera respectivul controlor de acces, integral sau parțial, de o obligație specifică prevăzută la articolul 5, 6 sau 7 în legătură cu un serviciu de platformă esențial enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), în cazul în care o astfel de exonerare se justifică din motivele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol (denumită în continuare „decizia de exonerare”). Comisia adoptă decizia de exonerare în termen de trei luni de la primirea unei cereri motivate complete și prezintă o declarație motivată în care explică motivele exonerării. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   În cazul în care se acordă o exonerare în temeiul alineatului (1), Comisia își reexaminează decizia de exonerare dacă motivul exonerării nu mai există sau cel puțin o dată pe an. În urma unei astfel de reexaminări, Comisia fie ridică, total sau parțial, exonerarea, fie decide că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la alineatul (1).

(3)   O exonerare în temeiul alineatului (1) poate fi acordată numai din motive de sănătate publică sau siguranță publică.

(4)   În cazuri de urgență, la cererea motivată a unui controlor de acces sau din proprie inițiativă, Comisia poate să suspende provizoriu aplicarea unei obligații specifice menționate la alineatul (1) pentru unul sau mai multe servicii de platformă esențiale individuale chiar înainte de adoptarea deciziei în temeiul respectivului alineat. O astfel de cerere poate fi făcută și aprobată în orice moment, în așteptarea evaluării efectuate de Comisie în temeiul alineatului (1).

(5)   Cu ocazia evaluării cererii menționate la alineatele (1) și (4), Comisia ține seama, în special, de impactul respectării obligației specifice asupra considerațiilor menționate la alineatul (3), precum și de efectele asupra controlorului de acces în cauză și asupra terților. Comisia poate decide ca suspendarea să fie supusă unor condiții și obligații pentru a se asigura un echilibru just între obiectivele urmărite de considerațiile menționate la alineatul (3) și obiectivele prezentului regulament.

(1)   comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6. Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6.

(2)   Domeniul de aplicare al unui act delegat adoptat în conformitate cu alineatul (1) se limitează la:

(3)   comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a modifica prezentul regulament în ceea ce privește lista funcționalităților de bază enumerate la articolul 7 alineatul (2), prin adăugarea sau eliminarea funcționalităților serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.

Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolul 7.

(4)   comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 7 specificând modul în care trebuie îndeplinite obligațiile respective pentru a se asigura respectarea lor efectivă. Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolul 7.

(5)   Se consideră că o practică menționată la alineatele (1), (3) și (4) limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau este neloială în cazul în care:

(1)   Un controlor de acces informează Comisia cu privire la orice concentrare preconizată în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, în cazul în care entitățile care fuzionează sau entitatea care reprezintă ținta concentrării furnizează servicii de platformă esențiale sau orice alt serviciu în sectorul digital ori permit colectarea de date, indiferent dacă concentrarea trebuie sau nu notificată Comisiei în temeiul regulamentului menționat sau unei autorități naționale competente în materie de concurență în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

Un controlor de acces informează Comisia cu privire la o astfel de concentrare înainte de punerea sa în aplicare și după încheierea acordului, anunțarea ofertei publice sau preluarea pachetului de control.

(2)   Informațiile furnizate de controlorul de acces în temeiul alineatului (1) conțin cel puțin o descriere a întreprinderilor vizate de concentrare, cifrele de afaceri anuale ale acestora realizate în Uniune și la nivel mondial, domeniile lor de activitate, inclusiv activitățile direct legate de concentrare, și valoarea tranzacțională a acordului sau o estimare a acestora, precum și un rezumat referitor la concentrare, inclusiv natura și justificarea acesteia, și o listă a statelor membre vizate de concentrare.

Informațiile furnizate de controlorul de acces indică, de asemenea, pentru orice servicii de platformă esențiale relevante, cifrele de afaceri anuale în Uniune ale acestora, numărul anual de utilizatori comerciali activi și, respectiv, numărul lunar de utilizatori finali activi.

(3)   În cazul în care, în urma unei concentrări, astfel cum este menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, serviciile de platformă esențiale suplimentare ating în mod individual pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b), controlorul de acces în cauză informează Comisia în acest sens în termen de două luni de la punerea în aplicare a concentrării și furnizează Comisiei informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2).

(4)   comisia informează autoritățile competente ale statelor membre cu privire la orice informații primite în temeiul alineatului (1) și publică anual lista achizițiilor despre care a fost informată de către controlorii de acces în temeiul alineatului respectiv.

Comisia ține seama de interesul legitim al întreprinderilor privind protejarea secretelor comerciale ale acestora.

(5)   Autoritățile competente ale statelor membre pot utiliza informațiile primite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pentru a solicita Comisiei să examineze concentrarea în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

(1)   În termen de șase luni de la desemnarea sa în temeiul articolului 3, controlorul de acces prezintă Comisiei o descriere auditată în mod independent a oricăror tehnici de creare de profiluri ale consumatorilor pe care controlorul de acces le aplică în cadrul serviciilor sale de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9). Comisia transmite descrierea auditată respectivă Comitetului european pentru protecția datelor.

(2)   comisia poate să adopte un act de punere în aplicare, astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (1) litera (g), pentru a elabora metodologia și procedura auditului.

(3)   Controlorul de acces pune la dispoziția publicului o prezentare generală a descrierii auditate menționate la alineatul (1). În acest sens, controlorul de acces are dreptul să țină seama de necesitatea respectării secretelor sale comerciale. Controlorul de acces actualizează descrierea respectivă și prezentarea generală a acesteia cel puțin o dată pe an.

(1)   În cazul în care intenționează să efectueze o investigație de piață în vederea adoptării eventuale de decizii în temeiul articolelor 17, 18 și 19, Comisia adoptă o decizie de deschidere a unei investigații de piață.

(2)   În pofida alineatului (1), Comisia își poate exercita competențele de investigare în temeiul prezentului regulament înainte de a deschide o investigație de piață în temeiul alineatului respectiv.

(3)   Decizia menționată la alineatul (1) precizează:

(4)   comisia poate redeschide o investigație de piață pe care a închis-o în cazul în care:

(5)   comisia poate solicita uneia sau mai multor autorități naționale competente să o sprijine în cadrul investigației sale de piață.

(1)   comisia poate efectua o investigație de piață cu scopul de a examina dacă o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale ar trebui desemnată drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (8) sau pentru a identifica serviciile de platformă esențiale care trebuie enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9). Comisia depune eforturi pentru a-și încheia investigația de piață în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). Pentru a-și încheia investigația de piață, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care își stabilește decizia. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   În cursul unei investigații de piață efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia depune eforturi pentru a comunica constatările sale preliminare întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale în cauză în termen de șase luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În constatările preliminare, Comisia explică dacă consideră, cu titlu provizoriu, că este oportun ca întreprinderea respectivă să fie desemnată drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (8) și ca serviciile de platformă esențiale relevante să fie enumerate în temeiul articolului 3 alineatul (9).

(3)   În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale atinge pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2), dar a prezentat argumente justificate în mod suficient în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) care au pus în mod vădit sub semnul întrebării prezumția de la articolul 3 alineatul (2), Comisia depune eforturi pentru a încheia investigația de piață în termen de cinci luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

Într-un astfel de caz, Comisia depune eforturi pentru a comunica constatările sale preliminare în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol întreprinderii în cauză în termen de trei luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

(4)   Atunci când, în temeiul articolului 3 alineatul (8), Comisia desemnează drept controlor de acces o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care nu are încă o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale, dar care va beneficia în mod previzibil de o astfel de poziție în viitorul apropiat, Comisia poate declara că în cazul respectivului controlor de acces sunt aplicabile numai una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolul 5 alineatele (3)-(6) și la articolul 6 alineatele (4), (7), (9), (10) și (13), astfel cum sunt precizate în decizia de desemnare. Comisia declară aplicabile numai acele obligații care sunt adecvate și necesare pentru a împiedica obținerea, prin mijloace inechitabile, de către controlorul de acces în cauză a unei poziții solide și durabile în ceea ce privește operațiunile acestuia. Comisia reexaminează o astfel de desemnare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4.

(1)   comisia poate efectua o investigație de piață pentru a examina dacă un controlor de acces își încalcă în mod sistematic obligațiile. Comisia încheie respectiva investigație de piață în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În cazul în care din investigația de piață rezultă că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 și și-a menținut, consolidat sau extins poziția de controlor de acces în ceea ce privește condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să impună unui astfel de controlor de acces orice măsură corectivă comportamentală sau structurală care este proporțională și necesară pentru a asigura respectarea efectivă a prezentului regulament. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   Măsura corectivă impusă în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol poate include, în măsura în care o astfel de măsură corectivă este proporțională și necesară pentru a menține sau a restabili echitatea și contestabilitatea care au fost afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor, interdicția, pe o perioadă limitată, ca controlorul de acces să devină parte la o concentrare în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 în ceea ce privește serviciile de platformă esențiale sau celelalte servicii furnizate în sectorul digital sau care permit colectarea de date care sunt afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor.

(3)   Se consideră că un controlor de acces și-a încălcat în mod sistematic obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 în cazul în care Comisia a emis cel puțin trei decizii de neconformitate în temeiul articolului 29 împotriva unui controlor de acces în legătură cu oricare dintre serviciile sale de platformă esențiale într-o perioadă de opt ani înainte de adoptarea deciziei de deschidere a unei investigații de piață în vederea adoptării eventuale a unei decizii în temeiul prezentului articol.

(4)   comisia îi comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză în termen de șase luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În constatările sale preliminare, Comisia explică dacă consideră, cu titlu preliminar, că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol și care este măsura corectivă sau care sunt măsurile corective pe care le consideră, cu titlu preliminar, necesare și proporționale.

(5)   Pentru a le permite terților interesați să prezinte observații în mod eficace, Comisia publică, în același moment în care comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în temeiul alineatului (4) sau cât mai curând posibil după momentul respectiv, un rezumat neconfidențial al cazului și măsurile corective pe care intenționează să le impună. Comisia specifică un interval de timp rezonabil în care trebuie să fie transmise observațiile respective.

(6)   În cazul în care Comisia intenționează să adopte o decizie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol prin care să confere caracter obligatoriu angajamentelor propuse de controlorul de acces în temeiul articolului 25, aceasta publică un rezumat neconfidențial al cazului și conținutul principal al angajamentelor. Terții interesați își pot prezenta observațiile într-un termen rezonabil pe care îl stabilește Comisia.

(7)   În cursul investigației de piață, Comisia poate să prelungească durata acesteia în cazul în care prelungirea respectivă este justificată de motive obiective și este proporțională. Prelungirea se poate aplica termenului până la care Comisia trebuie să își formuleze constatările preliminare sau termenului pentru adoptarea deciziei finale. Durata totală a oricărei prelungiri sau a oricăror prelungiri în temeiul prezentului alineat nu poate depăși șase luni.

(8)   Pentru a se asigura că controlorul de acces respectă în mod efectiv obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia reexaminează cu regularitate măsurile corective pe care le impune în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. Comisia are dreptul să modifice măsurile corective respective dacă, în urma unei noi investigații de piață, constată că acestea nu sunt eficace.

(1)   comisia poate efectua o investigație de piață cu scopul de a examina dacă unul sau mai multe servicii din sectorul digital ar trebui adăugate pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzute la articolul 2 punctul 2 sau cu scopul de a detecta practici care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale și care nu sunt abordate în mod eficace de prezentul regulament. În evaluarea sa, Comisia ține seama de orice constatări relevante ale procedurilor în temeiul articolelor 101 și 102 din TFUE privind piețele digitale, precum și de orice alte evoluții relevante.

(2)   Atunci când efectuează o investigație de piață în temeiul alineatului (1), Comisia poate consulta terți, inclusiv utilizatorii comerciali și utilizatorii finali ai serviciilor din sectorul digital care fac obiectul investigației, precum și utilizatorii comerciali și utilizatorii finali care sunt supuși unor practici care fac obiectul investigației.

(3)   comisia publică constatările sale în cadrul unui raport în termen de 18 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

Raportul este prezentat Parlamentului European și Consiliului și este însoțit, după caz, de:

Dacă este cazul, propunerea legislativă de modificare a prezentului regulament în temeiul literei (a) de la paragraful al doilea poate propune, de asemenea, eliminarea unor servicii existente de pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzută la articolul 2 punctul 2 sau eliminarea unor obligații existente de la articolul 5, 6 sau 7.

(1)   În cazul în care, în cursul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 18, controlorul de acces în cauză propune angajamente cu privire la serviciile de platformă esențiale relevante pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care conferă angajamentelor respective un caracter obligatoriu pentru respectivul controlor de acces și prin care declară că nu există motive suplimentare pentru a acționa. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   comisia, la cerere sau din proprie inițiativă, poate redeschide printr-o decizie procedura relevantă, în cazul în care:

(3)   În cazul în care Comisia consideră că angajamentele prezentate de controlorul de acces în cauză nu pot asigura respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, aceasta explică motivele pentru care nu conferă un caracter obligatoriu angajamentelor respective în decizia de încheiere a procedurii relevante.

(1)   comisia întreprinde acțiunile necesare pentru a monitoriza punerea în aplicare și respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, precum și a deciziilor luate în temeiul articolelor 8, 18, 24, 25 și 29. Acțiunile respective pot include, în special, impunerea unei obligații pentru controlorul de acces de a păstra toate documentele considerate relevante pentru a evalua punerea în aplicare și respectarea obligațiilor și deciziilor respective.

(2)   Acțiunile întreprinse în temeiul alineatului (1) pot include numirea unor experți și auditori externi independenți, precum și numirea unor funcționari din partea autorităților naționale competente ale statelor membre, care să ofere asistență Comisiei în monitorizarea obligațiilor și a măsurilor și care să îi furnizeze acesteia opinii de specialitate sau cunoștințe specifice.

(1)   comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține constatarea sa privind neconformitatea (denumită în continuare „decizia de neconformitate”) în cazul în care constată că un controlor de acces nu respectă una sau mai multe dintre următoarele:

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   comisia depune eforturi pentru a-și adopta decizia de neconformitate în termen de 12 luni de la inițierea procedurilor în temeiul articolului 20.

(3)   Înainte de adoptarea deciziei de neconformitate, Comisia comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză. În respectivele constatări preliminare, Comisia explică măsurile pe care intenționează să le ia sau pe care consideră că ar trebui să le ia controlorul de acces pentru a da curs efectiv constatărilor preliminare.

(4)   În cazul în care intenționează să adopte o decizie de neconformitate, Comisia poate consulta terți.

(5)   În decizia de neconformitate, Comisia dispune ca controlorul de acces să pună capăt încălcării, într-un termen adecvat, și să furnizeze explicații cu privire la modul în care intenționează să se conformeze deciziei respective.

(6)   Controlorul de acces îi furnizează Comisiei descrierea măsurilor pe care le-a luat pentru a asigura respectarea deciziei de neconformitate.

(7)   În cazul în care Comisia hotărăște să nu adopte o decizie de neconformitate, aceasta încheie procedura printr-o decizie.

(1)   În decizia de neconformitate, Comisia poate aplica unui controlor de acces amenzi care nu depășesc 10 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent, în cazul în care constată că respectivul controlor de acces nu respectă, cu intenție sau din culpă:

(2)   În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, prin decizia de neconformitate, Comisia poate impune unui controlor de acces amenzi de până la 20 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent în cazul în care constată că un controlor de acces a comis aceeași încălcare sau o încălcare similară a unei obligații prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește același serviciu de platformă esențial în legătură cu care s-a constatat comiterea de către respectivul controlor de acces a unei încălcări printr-o decizie de neconformitate adoptată în cursul ultimilor opt ani.

(3)   comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi amenzi care nu depășesc 1 % din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, în cazul în care acestea, cu intenție sau din culpă:

(4)   La stabilirea cuantumului unei amenzi, Comisia ține seama de gravitatea, durata, recurența faptelor și, în cazul amenzilor aplicate în temeiul alineatului (3), de întârzierea cauzată procedurii.

(5)   Atunci când se aplică o amendă unei asocieri de întreprinderi ținând seama de cifra de afaceri la nivel mondial a membrilor săi, iar asocierea respectivă nu este solvabilă, asocierea este obligată să solicite contribuții din partea membrilor săi pentru a acoperi cuantumul amenzii.

În cazul în care astfel de contribuții nu au fost plătite asocierii de întreprinderi într-un termen stabilit de Comisie, aceasta poate solicita ca amenda să fie plătită direct de către oricare dintre întreprinderile ai căror reprezentanți erau membri ai organismelor de decizie în cauză ale asocierii respective.

După ce a solicitat plata în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare dintre membrii asocierii de întreprinderi, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura plata integrală a amenzii.

Cu toate acestea, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii de întreprinderi care a încălcat prezentul regulament și că fie nu au avut cunoștință de existența acesteia, fie s-au distanțat activ de aceasta înaintea inițierii procedurii de către Comisie în temeiul articolului 20.

Răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi în privința plății amenzii nu poate depăși 20 % din cifra totală de afaceri la nivel mondial a acesteia din exercițiul financiar precedent.

(1)   comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi penalități cu titlu cominatoriu care nu depășesc 5 % din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, pe zi, calculate de la data stabilită în decizie, pentru a le obliga:

(2)   Atunci când întreprinderile sau asocierile de întreprinderi și-au îndeplinit obligația a cărei respectare se urmărea să fie asigurată prin penalitățile cu titlu cominatoriu, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să stabilească cuantumul definitiv al penalității cu titlu cominatoriu la o valoare mai mică decât cea care ar rezulta din decizia inițială. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(1)   Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 8, al articolului 9 alineatul (1), al articolului 10 alineatul (1), al articolelor 17, 18, 24, 25, 29 și 30 și al articolului 31 alineatul (2), Comisia îi oferă controlorului de acces sau întreprinderii ori asocierii de întreprinderi în cauză posibilitatea de a fi ascultat(ă) cu privire la:

(2)   Controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză pot prezenta Comisiei observațiile lor cu privire la constatările preliminare ale acesteia într-un termen care este stabilit de Comisie în constatările sale preliminare și care nu poate fi mai scurt de 14 zile.

(3)   comisia își bazează deciziile numai pe constatările preliminare, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții, cu privire la care controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză au avut posibilitatea să prezinte observații.

(4)   Dreptul la apărare al controlorului de acces, al întreprinderii ori al asocierii de întreprinderi în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Controlorul de acces, întreprinderea ori asocierea de întreprinderi în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în conformitate cu condițiile de divulgare, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele comerciale. În caz de dezacord între părți, Comisia poate adopta decizii prin care să stabilească condițiile de divulgare respective. Dreptul de acces la dosarul Comisiei nu include accesul la informațiile confidențiale și la documente interne ale Comisiei sau ale autorităților competente ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile competente ale statelor membre. Nicio dispoziție a prezentului alineat nu împiedică Comisia să divulge și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

(1)   comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a prezentului regulament și progresele realizate în direcția îndeplinirii obiectivelor acestuia.

(2)   Raportul menționat la alineatul (1) cuprinde:

(3)   comisia publică raportul pe site-ul său web.

(1)   comisia și statele membre lucrează în strânsă cooperare și își coordonează acțiunile de aplicare a legii pentru a asigura aplicarea coerentă, eficace și complementară a instrumentelor juridice disponibile aplicate controlorilor de acces în sensul prezentului regulament.

(2)   comisia poate consulta autoritățile naționale, după caz, cu privire la orice chestiune legată de aplicarea prezentului regulament.

(1)   comisia și autoritățile naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) cooperează și se informează reciproc cu privire la măsurile lor respective de aplicare a legii prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC). Acestea au competența de a-și comunica reciproc orice informație referitoare la un element de fapt sau de drept, inclusiv informații confidențiale. În cazul în care autoritatea competentă nu este membră a REC, Comisia stabilește modalitățile necesare pentru cooperarea și schimbul de informații cu privire la cazurile referitoare la aplicarea prezentului regulament și la aplicarea normelor în cazurile menționate la articolul 1 alineatul (6). Comisia poate stabili astfel de modalități într-un act de punere în aplicare astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1) litera (l).

(2)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să deschidă o investigație privind controlorii de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta informează Comisia în scris cu privire la prima măsură formală de investigare, înainte sau imediat după începerea unei astfel de măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(3)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să impună obligații controlorilor de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta comunică proiectul de măsură Comisiei, cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea sa, menționând motivele care stau la baza măsurii respective. În cazul măsurilor provizorii, autoritatea națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) comunică Comisiei proiectele de măsuri avute în vedere, cât mai curând posibil și cel târziu imediat după adoptarea acestor măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(4)   Mecanismele de informare prevăzute la alineatele (2) și (3) nu se aplică deciziilor avute în vedere în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

(5)   Informațiile transmise în cadrul schimburilor de informații în temeiul alineatelor (1)-(3) de la prezentul articol sunt transmise și utilizate numai în scopul coordonării aplicării prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(6)   comisia poate solicita autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea nomelor menționate la articolul 1 alineatul (6) să sprijine oricare dintre investigațiile sale de piață efectuate în temeiul prezentului regulament.

(7)   În cazul în care are prerogativele și competențele de investigare în acest sens în temeiul dreptului intern, o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) poate, din proprie inițiativă, să efectueze o investigație cu privire la un caz de posibilă încălcare a articolelor 5, 6 și 7 din prezentul regulament pe teritoriul său. Înainte de a lua o primă măsură formală de investigare, autoritatea respectivă informează Comisia în scris.

Inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20 înlătură posibilitatea autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) de a efectua o astfel de investigație sau, în cazul în care o astfel de investigație este deja în curs, duce la încheierea acesteia. Autoritățile respective raportează Comisiei constatările în urma investigației în cauză pentru a sprijini Comisia în rolul său de autoritate unică abilitată să asigure respectarea prezentului regulament.

(1)   comisia instituie un grup la nivel înalt pentru Regulamentul privind piețele digitale (denumit în continuare „grupul la nivel înalt”).

(2)   Grupul la nivel înalt este alcătuit din următoarele organisme și rețele europene:

(3)   Organismele și rețelele europene menționate la alineatul (2) au fiecare un număr egal de reprezentanți în cadrul grupului la nivel înalt. Numărul maxim de membri ai grupului la nivel înalt nu poate depăși 30 de persoane.

(4)   comisia furnizează servicii de secretariat grupului la nivel înalt pentru a facilita lucrările acestuia. Grupul la nivel înalt este prezidat de Comisie, care participă la reuniunile acestuia. Grupul la nivel înalt se reunește la cererea Comisiei cel puțin o dată într-un an calendaristic. Comisia convoacă, de asemenea, o reuniune a grupului la cererea majorității membrilor care alcătuiesc grupul, în scopul abordării unei chestiuni specifice.

(5)   Grupul la nivel înalt poate oferi Comisiei consiliere și opinii de specialitate în domeniile care intră în sfera de competență a membrilor săi, inclusiv:

(6)   Grupul la nivel înalt poate, în special, să identifice și să evalueze interacțiunile actuale și potențiale dintre prezentul regulament și normele sectoriale specifice aplicate de autoritățile naționale care alcătuiesc organismele și rețelele europene menționate la alineatul (2), precum și să înainteze Comisiei un raport anual în care să prezinte respectiva evaluare și să identifice aspectele potențiale de reglementare transsectorială. Un astfel de raport poate fi însoțit de recomandări menite să asigure convergența către abordări transdisciplinare coerente și sinergii între punerea în aplicare a prezentului regulament și a altor reglementări sectoriale. Raportul se comunică Parlamentului European și Consiliului.

(7)   În contextul investigațiilor de piață în legătură cu noi servicii și noi practici, grupul la nivel înalt poate oferi opinii de specialitate Comisiei cu privire la necesitatea de a modifica, de a adăuga sau de a elimina norme ale prezentului regulament, pentru a se asigura că piețele digitale din întreaga Uniune sunt contestabile și echitabile.

(1)   comisia publică deciziile pe care le adoptă în temeiul articolelor 3 și 4, al articolului 8 alineatul (2), al articolelor 9, 10, 16-20 și 24, al articolului 25 alineatul (1) și al articolelor 29, 30 și 31. Publicarea indică numele părților și conținutul principal al deciziei, inclusiv orice sancțiune aplicată.

(2)   Publicarea ține seama de interesul legitim al controlorilor de acces sau al terților de a-și proteja informațiile confidențiale.

(1)   comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească modalități detaliate de aplicare a următoarelor:

(2)   Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(k) și litera (m) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) litera (l) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 50 alineatul (3).

(3)   Înainte de adoptarea oricărui act de punere în aplicare în temeiul alineatului (1), Comisia publică un proiect al acestuia și invită toate părțile interesate să-și prezinte observațiile într-un termen care nu poate fi mai scurt de o lună.

(1)   comisia este asistată de un comitet (denumit în continuare „Comitetul consultativ pentru piețele digitale”). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, în termenul stabilit pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau o majoritate simplă dintre membrii comitetului solicită acest lucru.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)   comisia comunică avizul comitetului destinatarului unei decizii individuale, împreună cu decizia respectivă. Comisia face public avizul, împreună cu decizia individuală, ținând cont de interesul legitim de protejare a secretului profesional.